Dacă Piața Unirii din Cluj nu ar fi fost amenajată deja ar fi meritat să fie făcută peste noapte fie și numai pentru a putea să-l vezi pe Jeff Bridges în ”Crazy Heart”. Pentru că filmul lui Scott Cooper este unul al spațiilor deschise, indecent să-l vezi zăvorât între pereții unui cinematograf.
Și nici nu trebuie să fii fan al muzicii country (cu accente de blues) pentru a fi cucerit de coloana sonoră a peliculei. Să te simți, măcar pentru o oră și jumătate, că nu ești într-o piață clujeană, ci pe un stadion din Phoenix, Arizona.
Nu, n-am văzut până ieri ”Creazy Heart” și mă bucur că nu am făcut-o. Pentru că nu e o peliculă care poate fi văzută oricând, oricum. Fără a-și pierde din putere. Povestea e simplă, directă, crudă chiar la un moment dat prin previzibilitatea ei, povestea unui star country a cărui carieră e în cădere liberă și pe care nimeni și nimic nu-l poate opri să și-o distrugă definitiv. Și care trebuie să piardă totul, inclusiv ultima șansă care i se oferă, pentru a reîncepe să-și trăiască viața.
Altfel, Jeff Bridges își merită cu vârf și îndesat Oscar-ul pentru rolul din ”Crazy Heart”. La fel cum coloana sonoră își merită Globul de Aur. Se mai întâmplă ca, uneori, juriile să nu ia decizii greșite.
***
Iar TIFF e, încă, doar la început. Alte detalii despre ce mai urmează, aici:
Dacă Piața Unirii din Cluj nu ar fi fost amenajată deja ar fi meritat să fie făcută peste noapte fie și numai pentru a putea să-l vezi pe Jeff Bridges în ”Crazy Heart”. Pentru că filmul lui Scott Cooper este unul al spațiilor deschise, indecent să-l vezi zăvorât între pereții unui cinematograf.
Și nici nu trebuie să fii fan al muzicii country (cu accente de blues) pentru a fi cucerit de coloana sonoră a peliculei. Să te simți, măcar pentru o oră și jumătate, că nu ești într-o piață clujeană, ci pe un stadion din Phoenix, Arizon