Cu douăzeci de ani în urmă, dar ce spun, chiar şi numai zece, rareori se auzea o vorbă românească pe meleagurile italiene. În toţi anii aceştia, până destul de recent, am întâlnit atâţia români cât să-i poţi număra pe degetele unei mâini. Poate două totuşi.
Azi ies de la birou şi, lângă obeliscul din Piazza Colonna, dau de el şi ea, în poziţia clasică a turistului: cu nasul într-o hartă care se zburleşte la adierea lui ponentino, vântul mult iubit de locuitorii Romei, fiindcă la ora apusului, punctual, suflă şi potoleşte orice suferinţă caniculară de peste zi. În unele cartiere mai populare, oamenii ies din case şi se aşază la bar la o cafea fără sfârşit, să se răcorească la fel cum la noi ies cumetrele la poartă să vadă cine mai trece.
BIFÂND PE HARTĂ
Perechea mea de turişti bifează cu voce tare: Coliseul da... San Pietro rezolvat, Panteonul l-am făcut... Piazza Navona, yes... Fontana di Trevi am aruncat moneda... Atunci unde-i buba? Buba e la Muzeul Vaticanului. Coadă. Nenorocire. Cum să pierzi două ceasuri stând la coadă când ai de văzut toată Roma în trei zile?
Cine ştie de ce fel de simptom de "prim-ajutor" mai sufăr şi eu, cert este că în astfel de situaţii nu reuşesc să tac şi să trec mai departe. Mă opresc să îi salut şi să le dau o idee. Mă privesc neîncrezători. Rostesc cuvântul magic. Galleria Borghese.
ÎN DOUĂ ORE
Galleria Borghese este un concentrat unic de artă şi de istorie şi, pe deasupra, se vizitează obligatoriu fix în două ore. Pentru ca operele de artă să nu sufere din cauza umezelii provocate de respiraţia prea multor vizitatori, intrarea se face pe bază de rezervare: 360 de vizitatori deodată. Şi aceştia, după 120 de minute, orice s-ar întâmpla, sunt invitaţi cu gentileţe să iasă, pentru că intră grupul următor.
Istoria muzeului este, cum s
