Am o dovadă clară că am îmbătrînit: m-am uitat la Eurovision.

Am văzut printr-o mulţime de clone ciudate de discomani ale anilor 80, nişte ramşteini penibili din turcia, combinaţi cu nişte villagepeople manelşti greci, dudui trimise să-şi strige pe scenă dorinţa de europenizare şi două muzici cît de cît normale: Germania şi Rusia.

Logic, Germania cîştigă pentru că, probabil, la anul vor fi singura ţară care să mai aibă ceva bani de organizat ceva-orice la anul. Întîmplător, au avut şi o melodie normală, ceva care să treacă de pragul anilor 90 ca sunet şi ceva care să nu fie alegorii cu copaci inflorind, fete cu fluturi, baieţi frumuşei zîmbind să li se vadă stomacul şi tot aşa. Lena a fost singura ok într-o orgie ultraobosita.

Rusia a dat lecţii de ironie cu nişte băieţi în pulovăre. Au fost absolut tari. Mai ales la finalul melodiei cind si-au bagat niste vint in plete ca sa para chiar takethat în mizerie.

Romania iesit pe locul trei, dar a iesit pe locul intii la retro-chestii dance. Cic[ e foarte bine, nu?

Ma rog, o a doua dovada clară că am îmbătrînit a fost că am rîs la cîteva glume ale lui Leonard Miron şi ale Geaninei Corondan. Nu mai ştiu care dintre ei a spus “Germania, ţara Lenei” – iar apoi s-au corectat extrem de simpatic. Dar concluzia ramine: tara lenei are cuvintul.