Actiunile oamenilor au ca principale surse dorintele si hotararile luate ca urmare a activitatii constiintei.

Deciziile luate din dorinta pot determina fapte fara a trece prin constiinta. Pot fi insotite de cele mai complicate rationamente, care sa le justifice sau sa le motiveze, dar sa nu aiba nici o legatura cu filtrul constiintei, deoarece nu sunt evaluate cu grija.

Un om pentru care scopul scuza mijloacele nu se foloseste de constiinta, pentru el totul este permis (cu exceptia unor fapte grave, de ex. crima directa, evitate de frica). Importanta este atingerea scopului.

A avea constiinta inseamna a avea grija, a fi atent la drum, pentru a nu incalca ceea ce il defineste pe om ca persoana. De exemplu, un om cu constiinta are respect de sine si nu minte deoarece el este prezent in tot ce face, in fiecare cuvant spus, si nu poate fi in mai multe feluri.

Are constiinta daca isi asuma responsabilitatea oricarui lucru facut, a fiecarui cuvant rostit.

Un om care isi asuma o raspundere, aceea de a sta si a gestiona resurse comune la stat, poate fi interesat sa implineasca dorintele sale, chiar in legatura cu destinul comun. De exemplu, poate avea dorinta de a ajuta semenii, dar aceasta sa nu treaca prin constiinta.

Evitarea falimentului statului

In contextul politic al adoptarii masurilor necesare pentru a iesi din criza in care a intrat Romania (care cheltuieste mai mult decat "castiga"), se poate adopta de guvern o solutie bazata pe dorinta de a salva destinul comun si de a evita un faliment al statului in perspectiva, dar fara a implica constiinta.

Concret, foarte multi bugetari si-au facut planuri corecte privind veniturile si cheltuielile lor pe un termen mai lung. In ce situatie se gasesc ei acum, cand venitul lor este asa de puternic afectat?

Poate sunt doi