În nici un caz puterea oficială. Ba chiar debandada de azi, lipsa completă de solidarizare au fost elemente de încurajare pentru guvern, preşedinţie etc. A fost un frumos semnal trimis: noi sîntem paralizaţi, puteţi face ce vreţi. În schimb, şi-au furat-o:
- sindicatele – acolo e problema. Sindicatele nu există sau sînt foarte timide în zona privată. Cunosc foarte puţini sindicalişti care să se fi antrenat în adevărate lupte cu patronatul. Sindicaliştii noştri luptă cu statul, cel mai docil-indiferent şef. Nu sînt reprezentativi. Foarte puţini reprezentanţi adevăraţi ai lucrătorilor pot fi auziţi în agora. În rest, numai guralvi penibili care au generat şi greva penibilă de azi
- televiziunile care se aşteptau să fie de ajuns să strigi că o să fie urgie ca să fie urgie. N-a fost aşa. Şi n-o să fie aşa. Un protest înseamnă respnsabilitate, iar responsabilitatea se obţină avînd contact între oameni. Or, desolidarizarea a atins cote mitice
- păgubiţii înşişi – şi-au luat o palmă serioasă pentru că au trimis un mesaj clar, cum spuneam: ne descurcăm. Din păcate, e un mesaj valabil doar pentru o parte dintre bugetari. Ca să poţi protesta, trebuie să fii important, să fii indispensabil. Or, se pare, cam toţi am ajuns prea uşor de înlocuit.
- Analiştii care spun că noi sîntem în criză. Nu, nu sîntem în criză. Pentru noi nu contează 10% şomaj. Nu vor conta nici 20%.
Concluzie: Puterea a acţionat cum trebuia. Băsescu a făcut ce trebuia. A luat măsurile în zona care vea să îi deranjeze cel mai puţin. Aşa cum în privat se dau afară întîi ăia cu salarii mici.
Zilele oraşului
Citesc presa de azi din Satu Mare. Prin diverse colţuri de ziar se scrie şi de măreaţa grevă generală. Ceva mai mari sînt ştirile cu BAC-ul care se ţine netulburat.
Gazeta de Nord-Vest ne anunţă mare pe prima pagină că „Ziua Oraşului, sub semnul înfrăţirii”. Pe
