Pensionarii, şomerii, părinţii care stau acasă să-şi îngrijească copiii, profesorii, medicii, politiştii au devenit, cu toţii, brusc, periculoşi pentru siguranţa statului nostru.
Raţiuni de stat impun Guvernului să le reducă otova drepturile băneşti. Cel puţin asta rezultă din declaraţiile premierului Boc, după care reducerile respective sunt restricţii de drepturi permise de art. 53 din Constituţie.
Articolul invocat permite statului ca, în condiţii excepţionale care reclamă, de regulă, declararea stării de asediu sau de necesitate, să restrângă exerciţiul unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Restricţia trebuie să aibă caracter temporar, să fie compatibilă cu principiile statului democratic şi să nu pună în dubiu existenţa însăşi a dreptului.
* Falimentul statului
Apelul la "soluţia" art. 53 poate să se traducă prin faptul că statul român este într-o situaţie economică mult mai gravă decât ne lasă pe noi autorităţile să credem.
Ce poate fi mai grav decât criza?
Evident, falimentul statului.
Există voci chiar în PDL care sugerează că, de fapt, soluţia crizei la noi în ţară ar fi falimentul. Într-adevăr, această stare de faliment este asimilabilă dezastrului. Sau poate că autorităţile ne avertizează că soluţia art. 53 din Constituţie poate fi adoptată şi în cazul unor greve de amploare sau al unor manifestaţii anti-autorităţi. Dreptul la întrunire poate fi suspendat, dacă se declară stare de asediu sau de urgenţă. Nu ştiu dacă oamenii vor putea fi ţinuţi în casă printr-o astfel de "soluţie", dar autorităţile ar putea invoca ilegalitatea întrunirilor. În fine, poate că apelul la acest art. 53 este un mesaj către judecătorii Curţii Constituţionale, care au mai apelat la acest text pentru a justifica o altă rundă de restricţii de drepturi, în decembrie anul trecut.
* Gafă impardonabilă
Soluţia Guvernului es
