Comunicare, sociabilitate, politeţe şi atenţie la detalii sunt abilităţile necesare unui ospătar. Acestea îl pot ajuta la a fi promovat ca şef de sală.

În plin sezon estival, cum terasele îşi redeschid uşile, cererea de ospătari creşte semnificativ. Oricum, profesia de chelner este una care nu ţine cont nea­părat de sezon. În perioada 13-20 mai, la nivel naţional, numărul locurilor de muncă vacante pentru meseria de ospătar era de 180, în timp ce pentru cea de ajutor de ospătari ajungea la 27, după cum a precizat Dan Mucenic, directorul Direcţiei de comunicare a Agenţiei Na­ţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). Termenul de chelner provine din ger­ma­nul „Kellner" şi în­seamnă acel meseriaş desă­vârşit. „Vi­i­torii ospătari trebuie să înţeleagă că trebuie să tindă către perfecţiunea aceea nemţească", le spune Petre Marius, profesor de discipline economice, elevilor săi din clasa a X-a de lucrători în alimentaţie de la Colegiul Economic „Viilor" din Bucureşti.

Angela Şandru, diriginta clasei, consideră că în meseria de ospătar excelează cei care au un comportament civilizat şi sunt bine educaţi. „Aspect fizic îngrijit, bune cunoştinţe profesionale, cu­noş­terea a cel puţin o limbă stră­ină şi adaptarea la orice situaţie şi orice client sunt trăsături care nu ar trebui să lipsească de la nici un ospătar", explică diriginta.

Cunoaşterea meniului

Aparent, chelnerul se ocupă doar de servirea clienţilor, dar în esen­ţă îndatoririle acestuia sunt mult mai numeroase. De exemplu, un ospătar trebuie să se ocu­pe de mise-en-place, care reprezintă de fapt o modalitate de aran­jare a mesei cu obiectele de servire, dar şi a sălii de restaurant prin ambianţa creată de lumini, muzică, decor. „Trebuie să cu­­n­oas­­că bine meniul din fiecare pentru zi a putea recomanda un fel de mâncare dacă i se cere, trebuie să preia clien­tul de la intrare la mas