În episodul trecut a fost vorba de o reclamă la de-ale gurii, în care rolul de primadonă îi revenea unei fetiţe; iar rolul logico-retoric principal îl deţinea repetiţia. Şi anume repetiţia denumirii comerciale: Salam Săsesc... Salam Săsesc...
Tot de la începutul deceniului, doar ceva mai tîrziu (circa 2004), datează seria de spoturi pentru Zapp Online, avînd ca protagonist tot un copil, care de asemenea repetă numele de brand la modul molipsitor, cu aceeaşi intonaţie ticăită, dăscălicească: Zapp Online... Zapp Online...
Diferenţele dintre cele două reclame sînt destule şi merită observate pe îndelete. Deosebirea maximă, mai flagrantă chiar decît cea dintre fetiţă şi băieţel, este că respectiva reclamă la salam ar mai fi permisă şi azi pe TV; însă cealaltă campanie (pentru conexiune mobilă) - nu... Motivul - atins în treacăt în episodul trecut – este restrîngerea folosirii imaginii minorilor în comunicarea comercială. Dacă la publicitatea pentru produse alimentare mai există îngăduinţă pentru folosirea actorilor copii (vezi campania salamului Fox din zilele acestea); în cazul altor categorii de produse, no more.
... Micuţul endorser Zapp, socotit acum cinci-şase ani un talent comic în germene, astăzi ar fi compătimit ca victimă a exploatării infantile!
Justiţie tîrziu înfăptuită? Sau exces de corectitudine politică? Grea dilemă. Un învăţămînt al episodului trecut e acela că, dacă arăţi copii, succesul reclamei e ca şi garantat. Nimeni nu scapă de lovitura de şarm a unui zîmbet de copil: familiştii se înduioşează cu gîndul la ai lor; nefamiliştii se înmoaie şi ei, amintindu-şi de propria copilărie.
Ce-i drept, Ochelărică de la Zapp e un caz mai atipic de personaj infantil, cu drăgălăşenia nu tocmai evidentă. Dimpotrivă, rolul lui, clasicizat în repertoriul comediilor, este cel al copilului teribil, al micului geniu enervant, intimid
