După-amiază liniştită, moment poetic în această dimineaţă. Mă voi tolăni pe o peluză, voi sorbi din mireasma ierbii calde. Aproape regretând că nu sunt cu adevărat drogată: mi-ar aminti de copilărie într-un mod sfâşietor. Vai, mi se pare că această mireasmă îmi aduce copilăria atât de aproape. Iarbă uscată de razele soarelui, furnici, copacii văzuţi de jos – nu sunt încă amintiri clasate. Îmi bate inima, cum se spune. Încerc cu disperare să nu trişez, dar e de-ajuns să mă gândesc, şi imediat se declanşează totul. Aştept să devină cu adevărat dureros, e singura soluţie. Măcar să nu mai fie monstruos de enervant ca
acum. Mă pândesc: sunt o fiară care pândeşte altă fiară, în străfundurile mele.
***
De multă vreme n-am mai trăit cu mine însămi.
Efectul e ciudat.
Sunt cinci sau şase persoane cu care aş prefera să-mi petrec timpul, recunosc, iar asta
conferă un fel de condescendenţă propriilor mele relaţii. Câteodată, mă joc cu degetele, sunt binedispusă.
***
Françoise Sagan, Toxic
Traducere din limba franceză de Mădălin Roşioru
În curs de apariţie Editura ART, Colecţia Biblioteca ideală Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
După-amiază liniştită, moment poetic în această dimineaţă. Mă voi tolăni pe o peluză, voi sorbi din mireasma ierbii calde. Aproape regretând că nu sunt cu adevărat drogată: mi-ar aminti de copilărie într-un mod sfâşietor. Vai, mi se pare că această mireasmă îmi aduce copilăria atât de aproape. Iarbă uscată de razele soarelui, furnici, copacii văzuţi de jos – nu sunt încă amintiri clasate. Îmi bate inima, cum se spune. Încerc cu disperare să nu trişez, dar e de-ajuns să mă gândesc, şi imediat se declanşează totul. Aştept să devină cu adevărat dureros, e singura soluţie. Măcar să nu mai fie monstruos de enervant ca
acum. Mă pândesc: sunt o fiară care pândeşte altă fiară, în străfundu