S-a străduit să insufle elevilor dragostea și respectul pentru limba română. Din cei 35 de ani petrecuți la Școala „Mihai Eminescu", 25 de ani a fost director.

Mama a fost cea care i-a inspirat pasiunea pentru lectură. În copilărie îi plăcea să citească, astfel că această pasiune s-a dezvoltat în timp și a optat să se îndrepte către Facultatea de Filologie. Apoi a lucrat pentru doi ani ca profesor de limba și literatura română la Școala Generală din comuna Urechești, județul Bacău, iar următorii doi ani a fost profesor la Școala Generală nr. 13 din Brăila. Din 1967 până în 2002, când a ieșit la pensie, a fost profesor la Școala nr. 23.

S-a străduit toată viața să-și desăvârșească măiestria didactică, ca modalitate de predare și evaluare, și măiestria educațională, ca disponibilitate de a fixa relații competente și eficiente cu elevii, dar și cu părinții acestora și celelalte cadre didactice.

Școlii i-a dăruit toată puterea de muncă, aproape tot timpul și toată dragostea. „Școala 23 era printre cele mai bune din oraș și țară. Era una dintre școlile de elită. Profesorii au știut să-și facă datoria, iar elevii erau conștiincioși. Absolvenții acestei școli acoperă toate profesiile și o parte dintre ei sunt acum în Europa, Statele Unite și chiar Australia", spune cu nostalgie în glas Dumitru Barău.

În anii petrecuți la Școala 23, profesorul Dumitru Barău a inițiat un concurs de creație poetică cu numele poetului și tot el a fost cel care a decis amplasarea unui bust al poetului în fața școlii și a botezat unitatea de învățământ cu numele lui Mihai Eminescu.

Poezia, o iubire veche

A cochetat cu poezia încă din facultate, dar abia la sfârșitul anului trecut a publicat „Anotimpul visării" care conține unele dintre poezile tinereții, reactualizate.

„Am scris în facultate, dar nu am considerat că am o aplecare spre această preocupare.