Tismăneanu analizează cu rigoare academică derapajele celor care au confiscat Revoluţia. Pentru politologul Vladimir Tismăneanu, Mineriada din 13-15 iunie 1990 a fost una dintre cele mai dure palme pe care echipa lui Ion Iliescu a dat-o democraţiei.

Noua conducere fesenistă nu putea suporta trezirea unei societăţi civile vibrante, deci „zona liberă de neocomunism" din Piaţa Universităţii trebuia eliminată - sună teza lui Tismăneanu. În acest context a fost instrumentată cea mai dură represiune din istoria postceauşistă a României.

Mai citeşte şi:

Secretele Mineriadei: Petre Mihai Băcanu:„Minerii au fost duşi la mine acasă de securiştii de la SRI“

Politologul spune că intelectualii critici, cei care au avut curajul să vorbească, au fost puşi la zid de sute de articole calomnioase în presa de tip ghilotină şi de mii de mineri furioşi. De ce? Pentru că erau o ameninţare la „plăcinta lui Iliescu", adică a controlului absolut al puterii.

„Adevărul": Cum şi-au făcut loc Mineriadele în studiile lui Vladimir Tismăneanu?

Vladimir Tismăneanu: Pentru mine, chestiunea Mineriadelor face parte din înţelegerea moştenirilor regimului comunist. În România, s-a dezvoltat un tip de acţiune politică fals spontană, în fapt organizată şi dirijată de sus cu scopul intimidării Opoziţiei democratice şi al neutralizării societăţii civile. Nu ştiu ca fenomene similare să se fi întâmplat (cu o amplitudine, magnitudine, intensitate şi efecte similare) în alte state postcomuniste.

EXCLUSIV:

Baştanii mafiei imobiliare ţigăneşti sunt mai răi decât călăii comunişti din lagărul de la Piteşti

Aţi întâmpinat presiuni?

Scrierile mele pe subiect au exasperat cercurile feseniste. Citiţi ziarele pro-FSN din epocă şi veţi vedea ce tip de campanii imunde se duceau împotriva intelectualilor critici din rândul cărora mă simt on