Dacă tot mă aflu în hipermarket, hai să cumpăr şi ceva fructe şi legume.
Ia să vedem: roşii din Turcia... ardei din Germania... cartofi din Egipt... ceapă din Polonia... usturoi din China... ciuperci din Ungaria... castraveţi din Italia... mere din Austria... pere din Chile... prune din Africa de Sud... piersici din Grecia... căpşuni din Spania... cireşe din Germania... gutui şi pepeni, tot din Turcia... sâmbure de nucă din California...
Te mai relaxezi puţin când intri în zona exotică: banane din Columbia... kiwi din Camerun... ananas din Costa Rica... smochine şi curmale din Iran... mango şi papaya din Brazilia... nuci de cocos din Ecuador... măsline din Grecia... lămâi din Turcia... portocale din Spania... portocale roşii din Sicilia... Am înţeles, cu astea nu ne-a blagoslovit Dumnezeu când a împărţit bucatele pe pământ. N-o să ne apucăm de mâine să cultivăm kiwi şi banane, pentru că nu rodesc pe meleagurile noastre. Dar, slavă Domnului, ne-a dat destule. De ce n-om fi în stare să producem cartofi, ceapă şi usturoi măcar pentru consumul intern, asta chiar e greu de priceput!
Am făcut „fotografia" hipermarketului, dar lucrurile nu stau cu mult altfel nici în pieţe. Tonul îl dau vânzătorii de legume-fructe din import. Producătorii autohtoni sunt puţini şi firavi. Oferta este mică exact acolo unde cererea este mare: la produse româneşti. Decalajul este umplut cu o minciună: negustorii afişează cartoane pe care scrie „mere de Voineşti" sau „căpşuni româneşti", chiar dacă sunt trădaţi de lădiţele pe care scrie turceşte sau greceşte.
Aşadar, milioane de orăşeni vor legume şi fructe româneşti. O şansă formidabilă pentru zeci de mii de agricultori. Pur şi simplu, dacă vor să facă bani, aceştia trebuie să se apuce de treabă. Au cui să-şi vândă marfa. Din păcate, nu au ce vinde. Şi asta, deşi e ţara plină de câmpuri nelucrate.
@N_
