BASARABIA, ACUM De florile stilului l-a palmuit mai zilele trecute furerul Ghimpu (in lectiunea PCRM) de, primo, tradare si, secundo, tratative secrete cu nepotii Neinhumatului? Chestiune supernasoala, tavarisci: Filat, cica, se bate ocult (id est: departe de ochii presei, ai propriului partid - daca nu punem la socoteala ciracii intimi, care pot fi considerati sosiile bossului in ordine conceptuala - si, bineinteles, ai propriului electorat, care inca se mai patetizeaza intru idealurile liberal-democratiei) pe burta cu Tatucul si cu Mark Tkaciuk cel odios (oh, trebuia scris cu majuscula!). Pentru ce interes, insa, iaca nu v-oi spune, da' parca m-as dumeri. Fiindca, ce, de florile stilului l-a palmuit mai zilele trecute furerul Ghimpu (in lectiunea PCRM) de, primo, tradare si, secundo, tratative secrete cu nepotii Neinhumatului? Aci monitorul se intuneca brusc, ca atunci cind sevenulte anunta ca un program vrea sa se instaleze, si apare o fereastra de dialog cu urmatorul continut: "E PE BUNE!" Pentru casnicele care stau in clipa asta sa arunce cit colo andreaua, ordon: "La loc comanda!" (cu varianta scolara: "Pe loc repaos!"; se practica la reuniunile de pionieri si octombrei). Trebuie sa trecem echidistant si altruist peste maruntele interese de partid si incontinentele simpatii erotosomatice, ca sa vedem sublimul epic din fundal, fabulosul potential narativ, care va impulsiona dezvoltarea romanului istoric autohton. Cum ar fi procedat intr-o situatie asemanatoare, de exemplu, Galsworthy, materialul anuntindu-se a fi de saga? Cred ca prin a descrie infinitezimal, micron cu micron, cum razele soarelui de mai, intr-o dimineata de 19 (cind ii era premierului lumea mai draga), strabat frunzisul inca toropit, se furiseaza pe aleile gradinii publice, printre pantofi, pulpe si fuste evazate, spre geamurile resedintei de stat de pe Nicolae Iorga. Cladire in doua caturi, tem