Daniel Funeriu a contrariat si a enervat fara precedent lumea sindicala pentru ca, pentru prima data, un ministru al Educatiei confruntat cu proteste de proportii in momente cheie, nu se lasa intimidat de vocalizele liderilor sau nu bate, mai mult sau mai putin discret, palma cu ei.
Din cauza atitudinii ezitante sau chiar a colaborationismului ministrilor de pana acum, cu exceptia lui Mircea Miclea, reformele din Educatie au fost mereu amanate, iar calitatea educatiei romanesti a ajuns submediocra.
Actualul ministru al Educatiei are, fara indoiala, foarte multe lipsuri, in primul rand in materie de comunicare, dar compenseaza prin vointa si viziune. E drept, amandoua contravin fundamental antireformismului sindical. Asa se face ca este oricand preferabil unei Ecaterina Andronescu, care a cantat mereu, cu placere chiar, dupa cum i-au cantat sindicatele si a pastorit continuarea distrugerii invatamantului din cauza intereselor clientelare.
Ei bine, pus sa aleaga intre intimidarile racnite ale unui Marian Nistor si interesul superior al absolventilor de liceu, Daniel Funeriu a ales, spre cinstea lui, calea corecta. Interesul superior al elevului a avut prioritate.
Nimeni nu le interzice sidicalistilor dreptul la greva, nimeni nu-i impiedica sa blocheze anul scolar, sa nu mai puna note in catalog, sa nu incheie mediile sau orice alta forma de protest. Insusi secretarul de stat Oana Badea a recunoscut ca, in multe privinte, furia profesorilor este justificata. Poate ca nu a existat in Romania categorie profesionala mai mintita, pentru ca trecere, intr-un singur an, de la o lege de majorare cu 50% a salariiilor, la reducerea acestora cu 25% reprezinta un ecart intolerabil.
Dar asta nu le da dascalilor dreptul de a distruge viitorul unor tineri care nu au absolut nicio vina pentru ceea ce se intampla, ba chiar pot
