Unul dintre numele antice al oraşului Antalya de azi a fost Pamphilea. Adică "pământul tuturor triburilor". Aici, în epoca romană, găsiseră un loc unde să trăiască în armonie şi bună înţelegere aborigenii şi coloniştii imperiali. Pământul rodnic şi bogăţiile nemăsurate, marele port de unde ridicau ancora corăbii ce duceau mărfurile preţioase ale Asiei până în Egipt, la Roma sau pe coastele Iberiei - toate creau premisele unei existenţe prospere. Ridicată pe vremea împăratului Hadrian, cetatea era probabil una dintre cele mai bogate din vremea sa. Iar carele cu mărfuri care intrau în cetate erau atât de încărcate încât roţile lor au săpat şanţuri adânci în dalele de marmură - şanţuri care se văd şi astăzi, acoperite de un pod de sticlă pe care călătorii trec cu uimire şi sfială. Tot din perioada lui Hadrian datează şi o poartă de marmură, pe sub care împăratul şi suita sa au trecut în anul 130 d.Hr., în timpul vizitei acestuia în regiune. Înaltă de 14 m, poarta fusese tăiată în zidul de incintă al oraşului, fiind flancată de două turnuri masive, reunite cu trei arcade decorate cu fineţe.
Un alt nume vechi al Antalyei, mai vechi chiar decât Pamphilea, a fost Atallea. Aşa se chema cetatea ridicată în cinstea lui Atall, un vestit conducător din secolul al II-lea î.Hr.. Dar e atât de multă vreme de atunci...!
PE URMELE APOSTOLULUI PETRU ŞI A LUI... ALAADDIN
În Antalia a debarcat Apostolul Petru, împreună cu discipolii săi, în timpul primei sale călătorii în Asia Minor (Asia Mică). În epoca bizantină (sec IV-V d.Hr.) creştinismul a început să se extindă în regiune. În anul 1207, oraşul a căzut sub regimul seleucizilor, iar către sfârşitul secolului al XIV-lea, a intrat sub suveranitatea Imperiului Otoman.
Din această perioadă datează vechiul port, restaurat în întregime în 1988, un loc ideal pentru plimbare şi destindere, mai al
