Viaţa şi cariera lui Dennis Hopper, promotorul unei noi ere în cinematografia mondială cu filmul-cult „Easy Rider", rămân legate atât de zecile de roluri de băiat rău cu care şi-a cucerit publicul, cât şi de nenumăratele sale crize de personalitate.
Cu peste 200 de pelicule în filmografie şi două nominalizări la Oscar, americanul Dennis Hopper rămâne în istoria cinematografiei prin antologicele sale roluri negative. De-a lungul unei cariere de peste 50 de ani, Hopper a avut diverse partituri, apărând alături de mentorul său, James Dean, în „Rebel fără cauză", şi în „Uriaşul", în anii '50, iar ulterior în roluri de maniac interpretate magistral („Apocalipsul acum", „Catifeaua albastră" şi „Speed: Cursă infernală").
„Un mic fascist smintit"
Filmul de numele căruia se leagă însă succesul lui Dennis Hopper rămâne „Easy Rider" (1969). Pelicula, în care Hopper a jucat rolul principal, semnând şi scenariul şi regia, este considerată drept una dintre marile producţii ale cinematografiei americane, deschizând o nouă eră în care vechea gardă de la Hollywood a fost forţată să lase loc unor cineaşti tineri la acea vreme, precum Francis Ford Coppola şi Martin Scorsese. Filmul cu buget redus, care a devenit blockbuster (a costat 400.000 de dolari şi a obţinut 60 de milioane din vânzarea de bilete), a introdus publicul de pelicule mainstream în lumea consumului de droguri şi a motocicliştilor cu plete.
„Trecuseră anii '60 şi nimeni nu făcuse un film despre cineva care fumează iarbă fără să omoare apoi câteva asistente medicale", declara Hopper în 2005, spunând că a dorit ca „Easy Rider" să fie ca o „capsulă a timpului" pentru acea perioadă. În timpul filmărilor însă, Hopper a avut conflicte cu toată lumea, iar Peter Fonda l-a numit mai târziu „un mic fascist smintit". Filmul, care îi adusese şi prima nominalizare la Oscar din carieră, pentru scenariu
