Ziarul francez Le Monde publica în urmă cu o săptămână, sub titlul „Austeritatea duce la dezastru", un interviu cu laureatul Premiului Nobel Joseph Stiglitz. Şi de această dată, Stiglitz este consecvent cu poziţia adoptată încă de la începutul crizei financiare în Statele Unite: depăşirea crizei nu poate fi realizată decât prin intervenţia masivă a guvernelor care trebuie să preia rolul de a finanţa economia şi de a stimula consumul şi investiţiile. Discuţiile din cadrul UE privind adoptarea unor măsuri de austeritate sunt contraproductive şi riscă să conducă la dezastru.

Ma întristează să văd cât de puţine idei au economiştii când vine vorba de răspunsul la crizele economice şi financiare. De la înălţimea autorităţii sale, Joseph Stiglitz recomandă acelaşi lucru de ani buni, în pofida tuturor dovezilor care arată că această soluţie ce a fost aplicată în ultimii ani în majoritatea ţărilor dezvoltate nu a condus la ieşirea din criză, ba chiar a pregătit terenul pentru o nouă criză ce s-ar putea să fie mai gravă şi mai îndelungată decât cea prin care am trecut. Grecia este doar un prim exemplu, dar situaţia este complicată şi în unele dintre cele mai mari economii din lume, precum Marea Britanie şi Statele Unite, care au acumulat deficite şi datorii foarte mari în încercarea de a salva de la faliment sectorul financiar şi de a stimula reluarea creşterii economice. Rambursarea unor datorii care depăşesc cu mult produsul intern brut anual al unei ţări reprezintă o povară care va greva timp de ani de zile investiţiile, consumul şi creşterea economică.

Nu poate fi ignorat faptul că tocmai politicile de „stimulare" adoptate în trecut au creat condiţiile pentru criza financiară declanşată în 2007. Într-adevăr, încercând să prevină o recesiune în 2001, după prăbuşirea pieţelor bursiere americane („criza dotcom"), atacurile teroriste de pe 11 septembrie şi scand