In loc de imprumuturi lichide, ar fi extraordinar daca doamna Angela Merkel ne-ar exporta un guvern de oameni priceputi. E de presupus ca astazi toata lumea e in greva. M-am intrebat, alaturi de altii, la ce foloseste o greva de atare dimensiuni. Si, altminteri, orice greva in genere. Am gasit doua raspunsuri: unul negativ si pesimist, celalalt pozitiv si optimist. Voi incepe, desigur, cu raspunsul pesimist. El suna strident si plicticos, in acelasi timp, precum urmeaza: chiar daca e universala, chiar daca e vioaie si guraliva, chiar daca e profund dramatica, greva nu va folosi la nimic. Guvernul Boc nu are cum da indarat. Nu mai are nici bani, nici resurse, nici creditori si nu are, indeosebi, nici curajul de a incalca intelegerea cu FMI si de a calca scrisoarea de (rele) intentii in picioare. Mai mult: guvernul Boc si presedintele Basescu (sau invers, e cam acelasi lucru de la o vreme) vor sa demonstreze strainatatii ca puterea executiva din Romania e ferm decisa sa aplice, pentru prima data dupa comunisti, un program de austeritate. Deci: chiar daca ar ascunde faptul ca Statul e putred de bogat, chiar daca ar avea resurse (despre care nu stiu grevistii), guvernul nu va ceda in fata sindicatelor din motive de onoare. S-a inteles cu Fondul. In treacat fie zis, e putin probabil ca Statul roman sa aiba mai mult de doi bani - si aceia calpi - in punguta proverbiala. E mult mai probabil ca guvernantii spun, pentru intiia data, adevarul gol-golut. Problema sfisietoare nu e insa adevarul declarat acum, ci momentul in care guvernantii s-au hotarit sa-l dezvaluie romanilor. Au aflat acest adevar amar exact in ziua de 9 mai 2010, cind presedintele Basescu a anuntat reducerile de salarii, ajutoare si pensii, sau acest adevar era, pentru clasa politica, secretul lui Polichinelle (adica adevarul pe care il stiu bine toti si pe care nimeni nu cuteaza sa-l rosteasca, tocmai fiind