Şi a mai fost, încă o dată, Finala LicArt. În zilele de 22 şi 23 mai, în Bucureşti şi în sufletul licartiştilor. Povestea începe de fapt în urmă cu 9 ani, când câţiva oameni, ce formau Clubul “Nouă ne pasă!” s-au uitat cu atenţie în jur şi au văzut în tineri şi altceva decât păreau să vadă ceilalţi. Cum ar fi... câte-un „început de Om”. Şi s-a născut LicArt care, înainte de a fi un concurs, este în primul rând un spaţiu de comunicare, un loc în care tinerii talentaţi şi dornici de mai mult se pot întâlni, exprimându-se şi descoperindu-se prin artă şi prin intersecţiile cu ceilalţi oameni. În 9 ani LicArt s-a impus prin anvergură ca cel mai mare festival-concurs adresat liceenilor. S-a bucurat în fiecare an de sprijinul multor personalităţi culturale şi de o participare numeroasă. Juriul acestei ediţii, la secţiunea poezie, a fost alcătuit din criticul literar Alexandru Cistelecan şi poeţii Răzvan Ţupa şi Gelu Vlaşin. La fotografie, din juriu au făcut parte fotografii profesionişti Dinu Lazăr, Vlad Eftenie şi Bogdan Panait. Anul acesta s-au înscris în cele 6 luni de concurs peste 2000 de elevi.  În Bucureşti au venit la Finală numai 92 dintre ei, nominalizaţii LicArt. Pentru ei, Finala a-nceput prin câte-un tren, prin întâlnirea cu oraşul sau, pentru cei deja obişnuiţi cu el, printr-un gând de dimineaţă. La locurile de întâlnire - entuziasm şi emoţii, s-au împărţit insignele de licartist. Din loc în loc bucuria revederii. Prima zi a început pentru nominalizaţii la secţiunea poezie cu o vizită la Muzeul Literaturii Române, unde i-au putut întâlni şi într-un „alt fel” pe scriitorii români, prin fotografii, manuscrise, ediţii vechi de carte, înregistrări video şi audio. De undeva dintr-un colţ al camerei, Nichita le făcea cu ochiul vorbindu-le de dincolo de timp despre joaca poeţilor cu viaţa. Între timp, nominalizaţii la fotografie, în vizită la studioul Dyn