Fostul internaţional spune că este iubit şi respectat în străinătate, dar nu şi acasă. A fost unul dintre cei mai buni fundaşi dreapta ai României anilor ’90. A jucat la AC Milan, dar vârful de formă l-a atins pe când evolua pentru spaniolii de la Alaves.

La 34 de ani, a ales să-şi încheie cariera la echipa ce l-a propulsat spre fotbalul de performanţă, FC Timişoara, dar a dorit să-i fie alături şi mamei sale după decesul tatălui.

Cosmin Contra, căci despre el este vorba, vorbeşte deschis despre fotbal, dar şi despre viaţă, are curajul să-şi recunoască greşelile şi spune şi de ce, momentan, este dezamăgit de România.

„Adevărul": Ai debutat la Timişoara într-un meci cu UTA? Mai ţii minte?

Cosmin Contra: Sincer, nu. A trecut ceva timp de atunci.

Dar rivalitatea dintre timişoreni şi arădeni s-a păstrat.

Da, Poli Timişoara - UTA este un derby al vestului, unul dintre cele mai vechi din România. Vorbim însă de o rivalitate sănătoasă. M-aş bucura ca arădenii să revină în Liga I şi să se reia tradiţia.

Apropo de rivalităţi, cea dintre Timişoara şi Dinamo pare indestructibilă.

Este mai mult o ură. Timişorenii nu au uitat cum Dinamo a contribuit la retrogradarea echipei lor de suflet.

Ai fost unul dintre jucătorii reprezentativi ai naţionalei, ai jucat la echipe importante, precum AC Milan, dar nu ai câştigat niciun trofeu. Te macină acest gând?

Mă macină, îţi dai seama că mi-aş fi dorit să câştig şi eu măcar un titlu de campion, dar nu pot spune că nu am avut momente frumoase în carieră. Am jucat trei finale (n.r. - una cu Alaves în Cupa UEFA şi două cu Getafe, în Cupa Spaniei) şi, deşi le-am pierdut, acestea mi-au adus satisfacţii.

Vorbeai de finale. La Alaves a fost, poate, cea mai bună perioadă a ta ca jucător...

Aşa este, iar totul a culminat cu