Filmul “Tetro” spune o poveste ce “nu s-a întâmplat, dar e adevărată”, conform regizorului american.

O poveste cu vervă italienească, imaginimelancolice a la Francis Ford Coppola şi un “final neaşteptat” au fermecat luniseara publicul la Republica, la proiecţia producţiei “Tetro”. Cinefilii au umplut sala dela Republica luni seara, seduşi şi de faptul că “Tetro” (Italia, SUA, 2009)este semnat de faimosul Coppola, maestru al poveştilor cu chei, indicii şiemoţii răsturnate. Tânărul Bennie fuge de pe vaporul unde îşi făcea şcoala şibate cu entuziasm la uşa fratelui mai mare, plecat de acasă de 10 ani. în primaseară nu are privilegiul să îl vadă, însă dimineaţa fratele rătăcitor năvăleşteîn cameră cu toată patima şi melancolia cu care va domina ecranul pe parcursulfilmului. Angelo se numeşte acum Tetro (prescurtare a numelui familiei,Tetrocini), e un tânăr răzvrătit cu părul vâlvoi şi ochi de poet nordic şi seopune avântului afectuos al fratelui anunţându-l sec că “am divorţat defamilie”. Episoadele clasice, dereuniune de familie, conversaţiile lui Bennie cu Miranda, o italiancăpasională, sau cu guralivii conaţionali din cercul de prieteni ai lui Tetrosunt filmate, inspirat, în alb-negru. Secvenţele pline de emoţii şi brutalitatecare ies la iveală pe parcursul filmului sunt redate, însă, în cadre color. Băiatul află treptat ce l-a rupt pe Tetro defamilia dominată de personalitatea tatălui, un dirijor celebru, ce s-aîntâmplat cu mama fratelui său şi, în final, chiar cine este el. Revelaţiile nu îl ocolesc nici pe Tetro,artist introvertit, neînţeles şi fermecător, popular şi iubit pe toate străzilecu emigranţi italieni din Buenos Aires. Povestea curge în imagini ceredau magistral inocenţa, entuziasmul tinereţii, dragostea dintr-o familie cepărea că va oferi totul copiilor, dar şi cruzimea destinului, moartea şitrădarea. Scenariul declanşează mecanismul ce se pune în