Daca marele miting din Piata Victoriei a debordat de veselie in ciuda amenintarii foamei si n-a avut coerenta in mesaj - ori Guvernul e condus de "Boc, Boc, Boc", ori de Traian Basescu, asa cum spun organizatorii prin platourile tv - greva generala s-a caracterizat prin apatie.
Dar cum puteau niste oameni aflati in cautarea demnitatii pierdute sa se deosebeasca de brandul national, o combinatie de sceneta, paradox si eroism declarat, nematerializat decat cu un sut in fund?
Astfel ca s-a ajuns in situatia ca anumite sindicate, cele din sanatate de exemplu, sa intrerupa munca si sa se solidarizeze cu sectoare care n-au intrerupt-o: functionarii publici au pus pixul jos numai la ghisee, si si-au vazut de treaba indaratul usilor inchise pentru public, iar dascalimea n-a sarit de o treime in demersul sau.
In plus, transportatorii s-au balbait, energia a semnat protocoale de inghetare a banilor, vamesii lui Marica au bazait putin si s-au intors la treaba.
Eu sustin protestele sindicale in cele mai radicale forme, cum este greva generala, dar consider ca a scoate acum tara din priza este un gest criminal. Asta nu inseamna ca nu pot sa dispretuiesc lipsa de coeziune a baronilor acestor carteluri care una vorbesc, si alta fac. N-au reusit sa glasuiasca pe aceeasi limba, si iata ca se vede. Nu suntem in stare nici sa muncim eficient, nici sa protestam. Doar sa vorbim.
Si daca sefii sindicatelor cer demisia Guvernului pe motiv de incompetenta, cred ca ar trebuie sa judece cu aceeasi masura lucrurile, si sa le dea un exemplu.
Asa ca nu este de mirare ca aceasta lipsa de istetime a fost exploatata de guvernanti. Sub imperiul amenintarilor voalate, dascalii au socotit ce au de castigat si ce de pierdut si au decis ca mai bine mai putin, dar sigur, mai ales cu spectrul disponibilizarilor la orizont, functionarii si-a
