Voluntarii de la Serviciul Salvamont Caraş-Severin nu au mai primit alocaţiile de hrană din primăvara lui 2008. Consiliul Judeţean trimite, în operaţiuni de salvare, prin Munţii Banatului, oameni cu suflet mare, dar cu burta lipită de spate.
Nu mai puţin de 24 de voluntari, care lucrează pentru Serviciul Salvamont Caraş-Severin, sunt gata în orice moment să intervină pentru a salva vieţi. Fac lucrul ăsta doar din pasiune şi nu pentru că ar avea vreun câştig financiar. Mai mult, oamenii cu suflet mare vin cu bani de acasă pentru a putea participa la operaţiunile de salvare. Voluntarii cărăşeni ar trebui totuşi să primească, pentru fiecare zi de permanenţă, adică de patrulare, o alocaţie de hrană, care a rămas la nivelul anului 2004, mai exact 26 de lei.
În plus, pentru acţiunile de salvare, aceştia ar putea primi o indemnizaţie de periculozitate, cuprinsă între 10 şi 30 de lei. Salvatorii spun că nici aceşti bani nu i-au primit demult.
Cu sandwich-ul în buzunar
„Este penibil ce se întâmplă. Eu oricum nu am venit la Salvamont pentru bani, ci din pasiune, dar acordarea alocaţiilor de hrană este o chestiune de bun simţ. De doi ani, Consiliul Judeţean nu ne mai dă bani. În toate acţiunile am fost pe banii noştri”, a spus unul dintre voluntari, care a dorit să rămână sub protecţia anonimatului. „Avem restanţe din mai 2008. Noi cheltuim din propriile buzunare pentru a participa la operaţiunile de salvare. Ne-au dat ceva bani atunci când au dispărut soţii Gruia. Avem colegi angajaţi la Salvamont care au stat pe Semenic toată iarna pe banii lor”, a acuzat un alt salvator.
Salvamontiştii voluntari spun că de echipamente nu se pot plânge, mai ales că, în urma unui proiect transfrontalier a fost achiziţionat strictul necesar. Contactat de reporterii „Adevărul de Seară” Reşiţa, Ianăş Roşeţi, directorul Direcţiei de Administrare a Domeniului Publ
