Joi, 27 Mai, în jur de ora prânzului am fost martoră alături de câţiva oameni, majoritatea vecini, la fel de şocaţi, la demolarea completă a vilei Lahovary din Parcul Ioanid. De câţiva ani, aceasta răspândea o tristeţe şi un fel de strălucire de vis rău, poate era presimţirea inevitabilului. Priveam de pe trotuarul opus cum îşi vărsa sufletul, s-ar zice, prin zidurile, şarpanta, balcoanele, ferestrele ce erau zdrobite de lama buldozerului. Demolarea s-a făcut în grabă şi nimic nu a fost scos pentru a fi reutilizat sau vândut, lemnăria veche elegant sculptată, ferestrele, uşile, bârnele vechi, ţiglele, toate sunt acum un morman de moloz.
Manopera i-ar fi costat mai scump şi ar fi întârziat demolarea. În interior scara din lemn masiv fusese ciopârţită, în ultimele luni casa fiind spoliată de şemineul din marmură albă precum şi alte elemente decorative originale. 100 de ani de istorie au dispărut fără urmă în câteva zile.
Priviţi cu atenţie detaliile din planurile originale ale faţadelor şi imaginaţi-vă puţin cum ar fi arătat vila Lahovary înconjurată de vegetaţie abundentă, numai prin îndepărtarea modificărilor improvizate ce alterau aspectul general şi prin reabilitarea faţadelor, a tâmplăriei, în principal a grilajelor loggiei şi a balcoanelor.
Până în 2005 am crezut că Lotizarea Ioanid, atât de râvnită de speculatorii de terenuri, este intangibilă pentru "dezvoltatorii imobiliari", întrucât este monument istoric categoria A, face parte din zona protejată nr. 70 a Bucureştiului, reprezentând un "ţesut rezidenţial tradiţional tipic - unicat, cu un fond construit de valoare arhitecturală ridicată. Gradul de protecţie este maxim.
Se protejează valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică; sunt permise intervenţii care conservă şi potenţează
