PSD reia ideea că alegerile anticipate ar fi soluţia ideală la actuala criză. Victor Ponta chiar face calcule. În urma acestor socoteli, PNL iese din discuţie. Asistăm la un tip caracteristic de speculare a unei situaţii dificile prin care trece Guvernul. Nu-i nici prima oară, nici ultima şi nici nu ţine exclusiv de apanajul politicii pesediste.

Toate partidele s-au hârjonit fericite pe mizeria momentului când neputinţa guvernamentală a fost evidentă. Victor Ponta este, în opinia mea, o invenţie nefericită, un mecanism care-şi trage seva din propria-i contradicţie. Victor, grăbit şi superficial, combină mitul stângii cu mitul revoluţiei. Numai că, în timp ce mitul stângii, în viziunea - cuprinzătoare, aş spune eu! - a lui Raymond Aron, conţine, implicit şi fără perspectiva separaţiei, ideea de Progres, sugerând mişcarea continuă şi lineară, mitul revoluţiei - vezi asocierea veselă a micului Titulescu cu Guevara - are o semnificaţie total opusă, situându-se în imanenţa unei rupturi de cursul obişnuit al lucrurilor omeneşti şi alimentând febrilităţile îndreptate spre orizontul de aşteptare al rupturii. Astfel încât, soluţia practică a unei asemenea "dialectici" stă în violenţă, subversiune şi punerea accentului pe luarea puterii.

PNL este sedat de bâta unei nemaiîntâlnite vanităţi, duse, în momentele ei de maximă furie demonstrativă, până în zona patologicului. Este vorba de vanitatea unui personaj politic care, deja, ar trebui studiat măcar în unul, două seminarii de alfabetizare politică concepută pe principiul negaţiei. Crin Antonescu - despre el este vorba - nu numai că nu înţelege logica statală ca factor de absorţie şi omogenizare a algoritmului politic, ci se substituie pe el însuşi acesteia. Refuzul pactizării, al compromisului luminat, presupune, de fapt, refuzul oricărei prize la realitatea care a făcut posibilă naştererea unui asemenea