Acest război a acţionat ca un catalizator al alianţei între facţiuni altfel diverse, însă acum s-a încheiat. Conservatorismul a pierdut şi el azi din viziunea şi forţa sa intelectuală. Pe de o parte, un conservator social precum George Bush s-a dovedit uşor incapabil să câştige încrederea conservatorilor cu preocupări antietatiste. Pe de altă parte, nu există urmaşi de calibrul lui William F. Buckley, Frank Meyer, Russell Kirk, Whitaker Chambers. Iar libertarienii, de multe ori neatenţi la problema evaluării morale a stilurilor de viaţă, pierd din vedere rolul fondator al culturii tradiţionale.

Însa istoria mişcării intelectuale conservatoare din Statelor Unite oferă lecţii nepreţuite pentru transformarea şi renaşterea societăţii civile în naţiunile din estul şi centrul Europei. Pentru că noi, cei din această regiune, putem învăţa de la ei şi putem evita unele ezitări şi capcane care poate au încetinit progresul intelectual al SUA.

Diferenţele şi neînţelegerile dintre conservatori - partizani ai unei societăţi în acelaşi timp libere şi virtuoase - şi libertarieni sunt multiple, dar unul dintre resorturi este cel religios. Pentru că mişcarea conservatoare în Statele Unite nu se defineşte doar ca anti-comunistă şi anti-etatistă, ci şi în favoarea unei ordini morale cu recunoşterea transcendentului.

O distincţie relevantă aici ar fi între concepţia teonomică a omului şi, respectiv, concepţia unei complete autonomii a lui, între o existenţă conştientă de dependenţa de Dumnezeu şi, respectiv, o viaţă dusă ca şi cum Dumnezeu nu ar exista.

Însă şi înăuntrul taberei religioase există o distincţie importantă, şi aici ajung la o dificultate dinăuntrul conservatorismului occidental. Evanghelicii şi conservatorii protestanţi care au renunţat la ideea de autoritate mediatoare şi la ideea de raţiune în favoarea simplei credinţe pe baza adevărului revelat a