Mi s-a părut normal ca povestea StoryMania să înceapă pentru mine cu un documentar despre biciclete. Nu pot spune clar motivul, nu am avut niciodată una. Dar ştiu bine că bicicletele au fost printre primele elemente care, sonor vorbind, m-au făcut să fiu atentă la spaţiul urban. Cu ele am făcut primele înregistrări, spectaculoase sau nu. Apoi, mi s-a părut mereu că bicicletele au viaţă, i-am apreciat pe cei care ştiu să meargă pe bicicletă şi mi-a plăcut să stau cu ei de vorbă despre asta.
Povestea bicicletelor începe de la o roată mare şi una mică. De la o şa, un cadru de lemn şi mult curaj. Porneşte de la Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucureşti şi continuă cu o istorie contemporană a bicicletelor. Roţile din lemn sau fier au devenit oţel sau fibră optică de sticlă. Bicicleta se transformă, în anumite condiţii, în tandem şi transformă un vis imposibil în realitate.
Prima poveste a bicicletelor îi are ca protagonişti pe artiştii vizuali Eduard Constantin şi Dan Perjovschi. Eduard Constantin, într-un proiect recent, a fotografiat şi cercetat sute de biciclete abandonate şi contorsionate, pe străzile Berlinului, ale Münchenului şi Bucureştiului. S-a interesat de poveştile lor şi a mers într-o „morgă” a bicicletelor. Aceeaşi idee a recuperării memoriei acestor prelungiri mecanice pe două roţi a descoperit-o artistul Dan Perjovschi, în nesfîrşitele sale drumuri la picior prin lume. Mi-a plăcut această întîlnire nespusă, între cei doi artişti români.
Vă invit să ascultaţi mai întîi această poveste despre abandon, inutil, spaţiu public, frustrări, copilărie şi „prima bicicletă”. Alături de ce doi artişti, şi o nostalgică a vechilor biciclete, descoperită în muzeul tehnic din Parcul Carol. Pe scurt, e o poveste despre „viaţa” – şi „moartea” bicicletelor în spaţiul urban.
DE ACELASI AUTOR Geta Brătescu: o artă esopică Curators' Network: d
