Scriitorul şi politicianul de origine aromână Nicolae Constantin Batzaria s-a născut în Cruşevo, oraş ce se află în prezent pe teritoriul Macedoniei, la 20 noiembrie 1874.

Batzaria a urmat liceul românesc din Bitola, venind apoi în România pentru a se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. După absolvire, s-a întors pe meleagurile natale, unde a fost învăţător şi inspector la şcolile româneşti din provinciile otomane. S-a implicat în politică, aderând la Revoluţia Junilor Turci, dar s-a îndepărtat de această facţiune atunci când obiectivele sale au devenit prea radicale, autoexilându-se în Elveţia în timpul Primului Război Mondial.

Cariera publicistică a lui Batzaria a început odată cu stabilirea sa în România, după terminarea războiului. A devenit colaborator permanent în cadrul publicaţiilor „Adevărul" şi „Dimineaţa", fiind numit apoi redactor-şef al suplimentului „Dimineaţa copiilor". În paralel, Batzaria a început să publice romane, memorii, eseuri şi poezii. Printre romane, se înscrie o serie de lucrări ce tratează viaţa femeilor din Imperiul Otoman, cum ar fi „Spovedanii de cadâne. Nuvele din viaţa turcească" (1921), „Turcoaicele" (1921), „Sărmana Lila. Roman din viaţa cadânelor" (1922). În anii '30, romane precum „Jertfa Lilianei", „Răpirea celor două fetiţe" sau „Micul lustragiu" au cunoscut un oarecare succes.

O parte importantă a operei lui Batzaria o constituie proza pentru copii. Povestirile scurte pentru cei mici sunt inspirate de basme turceşti, arabe şi persane vechi. Cel mai important volum pentru copii al autorului a fost „Poveşti de aur". Batzaria a creat, de asemenea, personajul satiric „Haplea", cu care avea să realizeze primele benzi desenate din România. Acestea au inspirat o serie de animaţii ale căror scenarii au fost scrise împreună cu regizorul Marin Iorda, creatorul primului film de animaţie di