- Politic - nr. 561 / 1 Iunie, 2010 Romanii si maghiarii au azi, mai mult ca oricand in istoria lor, motive sa se solidarizeze pentru a raspunde multiplelor si complicatelor provocari cu care istoria ii confrunta. Aniversarea Trianonului, oricat de multe resentimente ar trezi in mintea si inima maghiarilor, se cuvine a fi un prilej pentru lua in calcul si acele aspecte din a caror perspectiva Tratatul de la Trianon poate fi interpretat de maghiari si altfel decat ca un moment tragic, de dezastru national al maghiarimii. Nu trebuie uitat ca, la vremea respectiva, Ungaria "Mare", ca parte componenta a unui imperiu multinational, era o entitate politica fragila, care nu se intemeia pe o populatie maghiara majoritara. Numarul etnicilor maghiari era sub 40% din populatia acelei Ungarii dupa care ofteaza atatia unguri... Chiar si inainte de adevaratul dezastru, cel de la Mohacs, se pare ca maghiarii nu au fost niciodata majoritari in tara lor. Se poate spune ca abia prin Tratatul de la Trianon ungurii ajung, pentru prima oara, sa fie majoritari in propria tara si sa se constituie intr-un stat propriu-zis national, iar nu multinational! Daca in tot raul e si un bine, e timpul ca in constiinta publica maghiara sa-si gaseasca locul si acest adevar. Il mai enuntam o data: prin Tratatul de la Trianon re-apare pe harta lumii statul national maghiar, dupa aproape patru secole de la disparitia sa. Iar pentru prima oara in istoria maghiarimii, statul maghiar s-a intemeiat pe o majoritate etnica maghiara! De asemenea, se cuvine sa ne aducem aminte cum s-a ajuns in 1867 la Ungaria Mare, pe care a "desfiintat"-o Trianonul: nu prin acte de vitejie pe campul de onoare militara si sacrificiu suprem _ care altminteri nu au lipsit din istoria vecinilor nostri, ci printr-un act de cancelarie, rezultat al unor intrigi de culise, cand habsburgii au inventat dualismul, solutie politica biza