Îi prevăd un viitor situat undeva între inamicul public numărul unu şi acarul Păun. Aşa că ar fi mai bine pentru el să tacă. Să nu mai apară la emisiuni, să nu ţină conferinţe de presă, să nu participe la congrese, să se închidă în birou şi să transmită mesaje doar prin biroul de comunicare, cântărite de zece ori înainte de a tăia o dată.

Are şi un nume predestinat: Şeitan. Adică diavol, în arabă. Domnul respectiv, însă, nu este diabolic, ci cel mult gafeur şi nu foarte descurcăreţ (asta ca să fiu elegantă în exprimare). Toată lumea îl urăşte sau îl dispreţuieşte, însă, deşi nici măcar nu este unul din principalii vinovaţi pentru situaţia neagră a României.

Motive dă, suficiente. Ba anunţă că salariile ar mai putea scădea şi la anul, cu un procent situat undeva între 30 şi 70%, ba se contrazice fără să vrea cu Vlădescu, pe tema scăderii salariilor din companiile de stat. Acum o săptămână, dimineaţă anunţa că pensiile sub zece milioane nu scad, după-amiază anunţa că scad toate pensiile, iar în proiectul de lege nu scădea pensia minimă socială.

Dar cel mai emblematic episod pentru domnul Şeitan este acela când, după primul discurs al lui Băsescu referitor la tăieri de slarii şi pensii, a spus că “să aşteptăm să vedem ce a vrut să spună domnul Băsescu”. Situaţia chiar aşa stă: se pare că domnul Şeitan nu ia decizii, ci aşteaptă să vadă ce vrea să spună unul şi altul. Înţeleg că între timp a zburat un consilier pe comunicare de la Ministerul Muncii, dar domnul Şeitan nu s-a deşteptat brusc, ci a continuat seria nesfârşită a gafelor. Şi în plus, mai are şi un şofer cu salariu de bază 4.000 de lei pe lună în minister. E perfect explicabil, deci, de ce îl urăşte populaţia.

Acum, însă, colegii săi sunt cei care aruncă anatema pe Şeitan: Cristian Preda scrie pe blogul propriu că Şeitan se exprimă cu dificultate, iar Blaga, la Antena 3, povesteş