Zoom Sfârşitul poveştii
Ultima sa creaţie, primul avion cu carenaj metalic din lume: A. Vlaicu No. III a fost definitivat de prietenii săi Magnani şi Silişteanu în primăvara anului 1914 şi încercat în rulaje la sol şi două scurte zboruri (200 de metri la înălţimea de circa doi metri), în vara anului 1915, de către aviatorul Petre Macavei, prilej cu care s-a putut remarca faptul că avionul decola foarte uşor şi era bine echilibrat în timpul zborului. După aceea, având interdicţie de zbor din motive necunoscute, aparatul a fost abandonat într-un hangar al armatei şi a dispărut în timpul Primului Război Mondial, fără a se mai şti nimic despre soarta sa.
S-au împlinit, la 17 iunie, o sută de ani de la zborul primului avion conceput, realizat şi pilotat în România de inginerul Aurel Vlaicu, zbor care a avut loc pe Dealul Cotrocenilor, în Bucureşti. Era primul „avion naţional” – avion realizat de un român pe pământul României. Deşi n-a zburat decât vreo 50 de metri la o înălţime de 3-4 metri, Vlaicu a fost peste măsură de bucuros: „Nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra maşina. Zburasem şi aceasta era principalul”. Cu acest prilej, „Historia” vă duce în culisele vieţii inginerului român şi vă prezintă o serie de fotografii inedite.
Aurel Vlaicu se năştea acum 128 de ani, la 6/19 noiembrie 1882, în satul Binţinţi, comuna Geoagiu, judeţul Hunedoara, în apropiere de Orăştie. După absolvirea claselor primare la şcoala din localitatea natală, a continuat studiile gimnaziale la Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie (unde predarea se făcea în limba maghiară) şi a terminat studiile preuniversitare la Liceul German din Sibiu (cu predare în limba germană), unde a susţinut şi examenul de bacalaureat, în toamna anului 1902.
CLICK AICI PENTRU
