Presedintele Germaniei, Horst Kohler, a demisionat in urma unor declaratii.
Criticile opiniei publice, ale presei si ale societatii civile l-au determinat pe Kohler sa isi anunte demisia dupa ce afirmase ca o tara precum Germania, a carei economie se axeaza mult pe exporturi, trebuie sa aiba in vedere ca interventiile militare sunt necesare pentru sustinerea intereselor (economice) nationale.
In acest context, misiunile germane militare din Afganistan au fost reinterpretate, privite din alt unghi si au capatat un alt sens.
Imaginea care a luat nastere din declaratia nefericita a lui Kohler, suprapusa peste istoria relativ recenta a Germaniei, a facut ca presedintele Germaniei sa nu mai aiba de ales.
Pentru ca reprezinta o tara unde politicienii suporta consecintele vorbelor si faptelor lor, unde principiile nu exista doar in retorica de microfon, unde asemenea gafe si devieri de la linia decentei si normalitatii morale sunt sanctionate strict, Horst Kohler si-a prezentat demisia.
Motivele si factorii psihologici care l-au determinat pe presedintele Germaniei sa isi incheie astfel cariera reprezinta, in ansamblu, oricum ar fi interpretate, un gest de onoare.
Sa revenim in tara. In Romania. Sa nu luam la rand politicienii aflati acum la putere. Sa nu ii reamintim premierului Boc declaratiile contradictorii legate de criza, de revenirea si intoarcerea la cresterea economica si apoi, iarasi, caderea abrupta in colpas si faliment. Sa nu ii reamintim lui Videanu ca de fiecare data cand a vorbit despre economie a fost mai optimist decat orice adolescent indragostit. Sa ne limitam la un fapt istoric consemnat ca atare in perioada recenta, la cel mai inalt nivel. Presedintie.
Sa ne reamintim un fragment din discrusul lui Traian Basescu, din 15 septembrie, din Parlamentul Romaniei. Atunci, pres
