Pasionat de turism, de vestigii, de pietre şi de bucătărie, a găsit modalitatea de a le conecta. Revelaţia i-au produs-o ierburile aromatice care cresc printre şi alături de pietrele de la castrul roman Porolissum-Moigrad.

Interesul lui Mircea Groza pentru bucătăria romană a fost stârnit în urmă cu 35 de ani prin descoperirea varietăţii de plante aromatice de pe spaţiul Complexului Arheologic Porolissum. „Am început să merg din ce în ce mai des, atras de vestigii şi pietre”, afirmă el. I s-a părut ciudat ca pe o suprafaţă restrânsă să găsească atâtea varietăţi de mentă, sovârv, busuiocul cerbului, cimbrişor, frăguţe şi alţi arbuşti. Explicaţia pe care a primit-o de la muzeografi a fost că ele au crescut pe urmele fostelor grădini de zarzavat din vremea Imperiului.

Apoi, acum vreo şapte ani, a aflat despre Aspicius, unul dintre cei mai mari bucătari ai Imperiului Roman, care a scris de altfel şi prima carte de bucate a vremii. „Am început să adun date despre el şi aşa am auzit că în Ungaria s-a tipărit cartea. Am făcut rost de ea, iar primele reţete mi-au fost traduse de nişte prieteni”, spune Mircea Groza.

După reţete, atenţia i s-a îndreptat pe instrumentarul de bucătărie folosit în tabernele Imperiului (prăvălie din vechea Romă – n.r.), pe care îşi doreşte să-l refacă împreună cu prietenii arheologi din Zalău. Lucrând în turism încă din 1977, a avut prilejul să cutreiere lumea şi să caute surse de inspiraţie în locurile unde se păstrează bucătăria romană.

Omul tabernelor

De patru ani încoace, Mircea Groza deschide taberna de Zilele Cetăţii – Festivalul Zilele Romane. Anul trecut a învins un mit personal: a hrănit aproape 1.000 de spectatori înfometaţi în castru. „Vara aceasta vrem să îmbogăţim reţetarul. Momentan, în colecţia mea am vreo 300-350 de reţete, din care am preparat în jur de 50-60. În fiecare an am vrut să gătesc altce