România lui 2010: democratie cât cuprinde, salarii care fluctueaza proportional cu inteligenta sus-pusilor si o conducere impecabila subliniem, de dreapta. Ei si iaca asa se face în toata cocoloseala asta s-au trezit netrebnicii clasei mijlocii si de jos sa iasa în strada. Asa, ei de nebuni. Li s-a urât cu binele si au zis sa iasa sa chefuiasca în strada. Cocoloseala despre care tot îndrug eu e bine instalata si în creierele alesilor nostri, dragii de ei. Care sunt mai civilizati, se vede diferenta dintre ei si amarâtii din strada, care consta în lefuri, stau ei si îsi dau cu parerea. Zice-se ca ne înghite criza economica. Criza pe care o stim de vreo doi ani, da’ numa acum ne-am prins ca ramânem în… poponetul gol. Pâna acum am construit patinoare care costa cât ditamai hotelurile, i-am cazat pe parlamentari în hotel de cinci stele ca sa li se odihneasca bine binisor materia cenusie, care, de altfel da afara de multa ce e. si asa s-au construit fel de fel de atractii d’astea, iar contractele… banoase, pe firme care ori erau ale puterii, ori ale rudelor puterii. Si asa ne-am trezit ca s-a golit visteria statului.

Solutia? Asss, necredinciosilor, nu aia propusa de FMI ca aia nu stiu ce vorbesc. Cum sa iei bani de la astia putrezi de bogati?? Ia tataie piei piei de pe prostime ca astia pot duce. Termenul folosit? Solidaritate! Ia sa îl vedem noi pe Boc cum se solidarizeaza cu noi, prapaditii cu restante la întretinere, cu probleme de sanatate si cu datoriile bancare în cârca. Sau pe Base… Ca altfel sunt buni la teorie. Vorbesc impecabil, se uita frumusel, ce-i drept cam chiorâs în camerele de luat vederi si vorbesc despre compasiune si solidaritate. Criza nu era atunci când au adoptat legea majorarii salariilor profesorilor cu 50%… era numai campanie electorala. La câteva luni, le scadem cu 25%… Pai ia fratioare scade din aia 50% care oricum i-ai bagat