Masurile de austeritate au fost adoptate, guvernul isi va asuma raspunderea pe ele, iar de luna viitoare viata multor romani se va schimba dramatic. Protestele sindicale au fost, deocamdata, cu mult mai anemice decat ar fi fost de asteptat, in primul rand din cauza duhorii politice emanate de lideri precum Ioan Radoi, care imping in lupta oameni neafectati de amputarile salariale (vezi cazul Metrorex si al RATB). Asa cum nu au incredere in politicieni, oamenii nu mai au incredere nici in sidicate.
Este insa foarte posibil ca explozia sa se produca abia atunci cand reducerea veniturilor, deocamdata teoretica, va deveni fapt implinit in buzunar. Caci, stiti cum e, una e sa afli despre moartea cuiva si alta e sa-l vezi intins in sicriu. Dar chiar si atunci, eventualele proteste nu mai pot schimba nimic.
E drept, teoretic, este posibila blocarea planului de austeritate prin motiunea de cenzura pe care PSD a anuntat ca o va depune, iar PNL a anuntat ca o va vota, desi nu este integral de acord cu continutul ei. Si nici nu are cum sa fie, cat timp, in privinta filosofiei fiscale, cel putin, cele doua partide se afla pe pozitii ireconciliabile.
Dar pentru a trece, motiunea ar avea nevoie si de voturi din partea parlamentarilor aflati acum in barca puterii. Cine sa intoarca armele? UNPR a obtinut ceea ce a cerut de la premier, adica mentinerea pomenilor pentru electoratul pe care-l tinteste. Si apoi, fostii social democrati au plecat din PSD tocmai pentru a scapa de opozitie, cum sa lase atunci puterea, de buna voie? Nici UDMR nu vrea in opozitie, mai ales dupa ce a apucat sa se declare solidara cu masurile de austeritate. In plus, maghiarii au obtinut in actuala coalitie cateva succese importante, daca ne amintim doar la prevederile noii legi a invatamantului.
E drept, multi dintre democrat liberali se declara impotriva masuri
