Preşedintele Băsescu ar vrea să închidă jumătate din spitalele din România. Spitalul Universitar mai are 12 lei în cont şi îşi redistribuie pacienţii către alte spitale. Peste 10% din medicii din ţară au plecat în străinătate, fenomenul luând amploare. Cam aşa se prezintă la ora actuală sistemul medical din România, care este în "cod roşu". Această situaţie a ajuns la climax după ce, ani la rând, miniştrii care s-au perindat pe la pupitrul de comandă al Sănătăţii n-au făcut nimic pentru a împiedica căderea şi decăderea sistemului medical românesc. Ba, mai mult, s-au comportat precum copiii atunci când îşi pun mâna la ochi ca să nu vadă ceva care nu le place sau peste urechi ca să nu mai audă. În concluzie, ca să parafrazăm o vorbă celebră: "Operaţia de reformare a sistemului sanitar românesc a început cu succes... pacientul a murit".
De la 1 ianuarie 2007 suntem cetăţeni europeni cu drepturi depline, dar standardele noastre de viaţă arată clar că nu sunt europene, ba, din contră, sunt neaoşe, româneşti. Poate că tot ceea ce se întâmplă în prezent în sistemul nostru sanitar arată cel mai bine diferenţa. Acest sistem suferă de o boală cronică, şi aceea se numeşte în primul rând subfinanţare. Apoi, din cauza acestei boli există efecte: pacienţii aduc de acasă seringile şi tifoanele, la fel şi medicamentele, aparatura este învechită în multe cazuri, iar operaţiile sunt amânate.
Potrivit preşedintelui Băsescu, "zona" sistemului medical este una cu resurse uriaşe. Aşa grăit-a el, către parlamentarii PD-işti, la o întâlnire cu uşile închise: "Dacă venim în zona unde sunt resurse uriaşe, adică în zona Educaţiei şi Sănătate, sistemul are propriile lui resurse să-şi plătească oamenii bine, binişor către bine. Nu mai putem continua cu 200 de spitale în care nici nu te poţi face bine. Din 400 de spitale, 200 trebuie închise. (...) Pentru că altfel co
