Sunt perfect de acord că Guvernul Boc este o dezamăgire, că politizarea şi clientela au făcut ravagii în buget, iar contractele şi achiziţiile dubioase vor continua, în pofida presiunii FMI şi a opiniei publice. Am serioase îndoieli că măsurile vor fi aplicate, că reducerea pensiilor mici este dintre cele mai inspirate, că miniştri precum Vlădescu, Şeitan, Berceanu, Blaga, Videanu au inteligenţă şi viziune economică, dar mai ales că vor fi dispuşi să taie în carnea vie a nepotismelor şi cumetriilor. Aşa cum sunt convinsă că şmecherii din administraţia locală sau din companiile de stat vor găsi metoda de a se fofila de la austeritate. Da, există toate motivele din lume pentru o critică dură a Executivului, pentru nemulţumire, proteste sau chiar greve.

Numai că, exact ca în campania electorală, strigăturile şi invectivele care ţin loc de opinii, distorsionarea şi prezentarea trunchiată a informaţiilor, manipularea, gesturile mari şi ideile puţine pe post de analiză au ca unic scop amplificarea nemulţumirilor şi direcţionarea urii. Asistăm la un sinistru televizat, care ne face iarăşi unici în peisajul media european.

Butonaţi, vă rog, pe orice canal doriţi din Franţa, Spania, Ungaria, Italia sau ce mai prindeţi prin satelit şi spuneţi dacă mai vedeţi ceva similar cu ceea ce fac Antenele şi Realitatea. Peste tot se discută despre criză, se fac analize şi dezbateri, se prezintă cifre şi comparaţii, se critică, uneori destul de apăsat, măsurile luate sau se prezintă alternative, se dau imagini de la mitinguri şi proteste, dar nicăieri nu veţi vedea o astfel de revărsare isterică şi fără limită, o astfel de propagandă şi de instigare. Niciunde nu veţi auzi politicieni folosind sintagme de genul „clan de ploşniţe“, „şleahtă de milogi“, cum face Crin Antonescu, şi nici propuneri de „referendum pentru măsurile guvernului“, lansate de Victor Ponta.

Nu veţi