"Românii consumă mai mult decât produc!", ne-a repetat obsesiv Emil Boc, pornit, duminică, într-un adevărat maraton mediatic. Din nefericire, în gura premierului chiar şi adevărul sună fals. Cu exact acelaşi ton indignat-mobilizator, în 2008, liderul formal al PDL îl denunţa pe Tăriceanu că amână majorarea salariilor profesorilor, votată în Parlament.

"Într-un stat de drept, legea se aplică, nu se discută!", se burzuluia Boc în faţa camerelor de filmat. După ce a ajuns el însuşi la Palatul Victoria, a început să vadă lucrurile complet diferit. Legea? Premierul o respectă nesmintit. Numai că o confundă cu pohtele cârmaciului de la Cotroceni. Restul sunt mofturi: textele votate în Parlament, garanţiile constituţionale, ba chiar şi angajamentele europene. Toate pot fi interpretate creativ, dacă nu de-a dreptul schimbate.

Lui Boc îi place schimbarea. Opiniile lui se rotesc cu 180 de grade, fără ca asta să-i producă nici cel mai mic vertij. El, care înfiera cândva traseismul politic şi practica PSD-ului de a racola aleşii opoziţiei, se bucură acum de sprijinul unei majorităţi cumpărate la bucată. Dacă pe vremuri milita pentru depolitizarea administraţiei, acum teoretizează nonşalant despre necesitatea numirii funcţionarilor publici pe criterii de partid. Şi insistă să oficializeze această practică, deşi Curtea Constituţională s-a pronunţat deja de patru ori împotriva ei.

Dacă aceste metamorfoze ale viziunii despre politică demonstrează doar oportunism şi demagogie, incoerenţa declaraţiilor cu privire la criza economică frizează absurdul. Criza? Ba era doar o invenţie răutăcioasă a jurnaliştilor, ba a luat Guvernul complet prin surprindere. Ba aproape că trecuse (înaintea alegerilor prezidenţiale), ba ne ameninţă iar, apocaliptic... Actualul premier fie minte cum respiră, fie habar n-are pe ce lume trăieşte. Ambele ipoteze sunt la fel de