Unii disting trei piloni la baza coaliţiei care l-a adus la putere pe Ronald Reagan: conservatorismul social, libertatea economică şi o apărare naţională puternică. Cred că această caracterizare a creat confuzie şi nu este în măsură să explice distribuţia voturilor şi adevăratul motiv pentru care coaliţia Reagan a rezistat de-a lungul anilor.

Cea mai bună cale de a înţelege cum şi de ce în mişcarea conservatoare modernă pot coexista grupuri diverse de indivizi este recunoaşterea faptului că toţi membrii coaliţiei Reagan au vrut şi vor un singur lucru de la guvernul federal, oricare ar fi tema care le determină votul: ei cer pur şi simplu să fie lăsaţi în pace.

Oamenii credincioşi a căror preocupare principală este practicarea religiei şi educarea copiilor în religia părinţilor vor ca statul să-i lase în pace. Nu cer de la stat subvenţii pentru bisericile lor şi nici să-i forţeze pe alţii să se închine la zeii lor. Iată de ce protestanţii evanghelici, catolicii conservatori, evreii ortodocşi, musulmanii şi mormonii pot vota cu inima uşoară pentru candidatul şi partidul care promite să-i lase pe fiecare în pace.

Proprietarii de arme, un segment electoral important în Statele Unite, vor doar să fie lăsaţi în pace să se bucure de drepturile garantate de Al Doilea Amendament. Nu cer subvenţii şi nici nu cer ca în fiecare şcoală publică să se predea după un manual intitulat Heather are două mămici**.

Proprietarii de mici întreprinderi nu vor decât ca statul să le lase întreprinderile în pace. Vor mai puţine taxe şi mai puţine reglementări. Plătitorii de impozite vor pur şi simplu impozite mai mici. Proprietarii vor să le fie respectate drepturile de proprietate. Toţi aceşti votanţi interesaţi de aspectele economice vor să fie lăsaţi în pace.

Mişcarea care vrea un guvernământ limitat nu trebuie confundată cu anarhia sau cu opoziţia faţă de idee