Expoziţia „Crimă şi pedeapsă“, o istorie de 200 de ani a temei violenţei în artă, va putea fi vizitată până la 27 iunie, la Muzeul Orsay din Paris. Evenimentul propune o incursiune în lumea artei inspirate din criminalitate, prezentând lucrări plastice, muzicale şi literare create în perioada 1791-1981. Titlul expoziţiei a preluat titlul romanului omonim al lui F. Dostoievski, născut din aceeaşi fascinaţie a crimei.

Literatura s-a numărat printre primele arte care au abordat criminalitatea şi violenţa, artiştii vremii protestând împotriva pedepsei capitale prin imagini şi personaje şocante, groteşti.

Începând cu 1791, când Le Peletier de Saint-Fargeau (om politic francez) a deschis seria manifestelor pentru abolirea pedepsei cu moartea, până la 30 septembrie 1981, când legea a fost anulată în Franţa, scrierile şi discuţiile artiştilor au oferit argumente împotriva acestei măsuri. Victor Hugo a fost doar unul dintre cei care au condamnat pedeapsa capitală, atât în scrierile, cât şi în picturile sale.

Pictura, o viziune a morţii

În acelaşi timp, tematica morţii violente a pătruns şi în sfera artelor vizuale, contaminând imaginarul acestora cu trupuri distorsionate, scene sângeroase şi instrumente de tortură macabre. Goya, Géricault, Picasso sau Magritte materializează violenţa în tablouri zguduitoare.

Premisa de la care porneşte expoziţia de la Paris este reprezentată de lucrarea lui Pierre-Paul Prud'hon, „Justiţia şi răzbunarea divină, ca urmare a crimei", în care Cain, primul criminal din istoria umanităţii, este urmărit de judecata divină.

Deşi Cain a încălcat una dintre cele zece porunci, Dumnezeu nu i-a luat viaţa, ci l-a condamnat la vinovăţie şi căinţă veşnică. Omul însă nu a fost capabil de iertare, el a început un lung şir al crimelor săvârşite în numele dreptăţii. Ideea incapacităţii fiinţei umane de a-