Suntem un neam nu prea vrednic de calitatile pe care ni le autoinsusim. Habar nu avem ce este aceea solidaritate, iar spiritul de unitate ne lipseste cu desavarsire. Nu mai zic de societatea civila, care parca s-a pitit prin lanul de porumb.
Proverbele post-decembriste spun ca, dupa ocuparea Televiziunii Romane in decembrie 1989, Ion Caramitru i-a adresat dizidentului Mircea Dinescu urmatorul indemn: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Daca e adevarata chiar si pe jumatate, aceasta vorba antologica ne arata ca se dorea sa se creeze impresia ca se lucreaza. Asa cum, fiecare dintre noi, cand intra seful pe usa, intram intr-o agitatie care sa denote faptul ca suntem preocupati de munca noastra. Apoi, "o lasam mai moale".
E jalnic ce se intampla cu acest popor in ultimele saptamani. Ne adunam in Piata Victoriei pentru a protesta si tot ce putem face e sa jucam dansul pinguinului? Am venit oare la o serbare campeneasca in miezul Bucurestiului? Intr-o excursie? Sau am venit sa punem in scena piese de prost-gust, sa asternem acolo "masa saracului" si "masa bogatului"? Asa intelegem sa protestam? Un oarecare cantaret vine si el in mijlocul multimii, ia un microfon in fata gurii si toarna chiar o scena de videoclip. Ca tot era lumea adunata acolo!
Profesorii anunta ca vor boicota bacalaureatul. Zis, dar nu facut. Se pare ca sindicatele lucreaza mai mult impotriva celor pe care ii reprezinta. Se pare ca masinaria de partid actioneaza mult mai bine pe dedesubt decat indemnurile seci la solidaritate. Facem jumatati de greva, iar cand incropim un pseudo-protest reusim sa ne facem de ras. Zicem una azi, raspicat si strigand din toti rarunchii, iar maine ne razgandim sau o facem doar pe jumatate. Ca doar atata putem.
Politizarea conducerii scolilor a facut sa nu mai ramana nimic din anuntatul protest al profesorilor. Directorii lucreaza cu s
