Tratând efectul, nu elimini cauza; pare evident, mai puţin pentru guvernul Băsescu-Boc. Măsurile disperate de tăiere a salariilor bugetarilor, a pensiilor, a subvenţiilor şi a alocaţiilor de tot felul nu salvează situaţia; doar amână deznodământul.
"Curbele de sacrificiu" încearcă să cârpească sacul putred al bugetului, pentru a opri hemoragia, dar - neatingând cauzele acesteia - nu rezolvă problemele României.
Nu există ţări sărace şi ţări bogate; sunt numai ţări bine administrate şi ţări prost administrate, iar România este prost administrată.
În România, statul este - în mod intenţionat - prost construit. Răul pleacă de la Constituţie, care statuează o putere executivă bicefală, un număr prea mare de parlamentari, două Camere cu atribuţii identice, o Curte Constituţională cu determinantă politică şi o justiţie la discreţia legislativului şi chiar a executivului.
În România, legile nu sunt puţine, clare şi stabile, ci numeroase, interpretabile şi permanent schimbate. Nu suntem o democraţie, pentru că suntem la discreţia oligarhiei, care are cele mai adânci rădăcini în serviciile secrete succesoare fostei Securităţi. Deoarece în România, cei care trebuie să apere interesul cetăţeanului - prevenind sau sancţionând jefuirea banului public - sunt primii responsabili de aceasta, statul este organizat în stil mafiot.
Guvernul nu are viziune şi proiect. În schimb, are 15 miniştri, 65 de secretari de stat şi 203 şefi de agenţii, cu rang de secretar de stat. Cu 283 de componenţi, este cel mai numeros guvern din lume.
Statul nostru consumă mai mult decât încasează, iar deficitul bugetar este cronic. În anul 2009, Guvernul României a încasat 50 miliarde de euro, dar a cheltuit 58 de miliarde de euro. Ca să nu sperie poporul, raportează deficitul nu la venituri, ci la PIB: -5,5%, nu -16%.
Ca să cheltuie mai mult decât veniturile co
