„Un medic rezident are 940 de lei salariu net. Nu i se plătesc gărzile, dacă se îmbolnăveşte, la fel ca toţi medicii din ţară, îşi cumpără medicamente, cu toate că incidenţa bolilor este extrem de mare în spitale (grad ridicat de periculozitate), stresul este enorm ca la tot personalul sanitar, spitalele nu au instrumentar adecvat, nu au medicamente şi, pe deasupra, acum se taie 25% din salariu. Cum să nu emigrez dacă în străinătate un salariu minim este de 2.000 de euro?"
„De ce să nu pleci din ţara ta, când rezidenţiatul este anchilozat, posturile din spitale aparţin clanurilor, iar în facultăţile de Medicină din România s-a creat o adevărată mafie a cadrelor universitare susţinute direct de autorităţile publice locale? De ce să rămână tinerii valoroşi din România, când aşa-zişii manageri din Ministerul Sănătăţii nu au o politică pe termen lung pentru medicii din propria ţară?"
Acestea sunt numai două păreri ale unor medici care ezită între a face medicină într-o ţară în care sistemul medical este politizat, medicii operează cu ce şi cum pot, iar bugetul Ministerului Sănătăţii este mai mic cu fiecare an şi a practica într-o ţară în care doctorul se bucură de respect, de un loc de muncă civilizat şi are un salariu de şase-şapte ori mai mare. Şi atunci întrebarea „de ce ne pleacă medicii?" este, evident, una retorică.
Într-un dialog cu profesorul Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România, am încercat să căutăm, în măruntaiele acestui sistem medical românesc, rănile şi cancerul care au făcut ca peste 7.500 de medici să-şi depună dosarele pentru a lucra în străinătate. Această cifră înseamnă un cod de alarmă, un „cod roşu" pentru medicina din România. Şi asta o spune chiar Organizaţia Mondială a Sănătăţii: „Dacă într-un stat pleacă mai mult de 2% din medicii care profesează, acea ţară trebuie să pună «cod