Herta Müller (care are o scriitură migălită la sânge, semiotic vorbind, cel puțin în Animalul inimii și în Regele se-nclină și ucide) spune la un moment dat că iubirea cea mai vie crește “ca dinții copiilor, ca părul, ca unghiile”. Reiese că este vorba despre o iubire care crește fără țarc, fără granițe, cu părul vâlvoi, nepieptănat ori chiar cu unghiile murdare și netăiate, nearanjate. Există, prin urmare, iubirea disciplinată, cuminte, ascultătoare, tunsă, pieptănată, și, pe de altă parte, iubirea neascultătoare, nepieptănată, netunsă, indisciplinată. Nu știu dacă ele trebuie despărțite atât de radical, fiindcă amândouă pot fi blestemate și binecuvântate în felul lor. Lucrurile stau mai degrabă hibrid în viață și în cărți. Chiar și în cea mai cuminte iubire și tot există un grăunte de nebunie. Chiar și în cea mai necuminte iubire și tot există un grăunte de înțelepciune și rigoare. Cât despre splendori și întunecimi, cum spuneam deja, ele există și într-una, și într-alta. Aș putea da și cu banul, la noroc, ca să decidă sentențios hazardul în locul meu.
Părul și unghiile le cresc întrucâtva învălmășit chiar și morților. Nu și dinții – aceștia nu mai cresc deloc. Dar despre cei morți știm preabine că ei nu mai au cum să iubească. În schimb pot să fie iubiți cumplit, uneori.
Text publicat pe MesmeeaCuttita’s Blog Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Herta Müller (care are o scriitură migălită la sânge, semiotic vorbind, cel puțin în Animalul inimii și în Regele se-nclină și ucide) spune la un moment dat că iubirea cea mai vie crește “ca dinții copiilor, ca părul, ca unghiile”. Reiese că este vorba despre o iubire care crește fără țarc, fără granițe, cu părul vâlvoi, nepieptănat ori chiar cu unghiile murdare și netăiate, nearanjate. Există, prin urmare, iubirea disciplinată, cuminte, ascultătoare, tunsă, pieptănată, și, pe de altă parte, iubirea n