In aceasta stare de disperare, dezamagire si lehamite generala, de ce ar avea cei care incita la greva o credibilitate mai mare decit politicienii in slujba carora s-au pus de atitea ori? Anuntate cu surle si trimbite, cu strigate furibunde ale liderilor sindicali invitati la televiziunile de serviciu, grevele bugetarilor programate la inceputul acestei saptamini, indreptate impotriva taierilor salariale, au fost palide in comparatie cu asteptarile. Blocada bugetarilor nu a fost tocmai o blocada. Surpriza cea mai mare a venit din partea profesorilor, reprezentati de cele mai puternice sindicate din Romania. Boicotarea examenelor nationale, moneda forte in santajul sindicalistilor, nu a avut loc. Mitingul de ieri a fost, si acesta, cam lesinat, in comparatie cu gravitatea masurilor luate de guvern impotriva bugetarilor si in comparatie cu ceea ce promiteau liderii sindicali sa se intimple. Era de asteptat sa paralizeze cu adevarat tara, se vorbea despre "o noua revolutie", insa toate organizatiile sindicale au reusit sa adune la miting citeva mii de oameni din toate sectoarele bugetare. Cum se explica aceasta reactie? Evenimentele de la inceputul acestei saptamini au aratat un defazaj intre liderii sindicali si salariatii pe care ei pretind ca ii reprezinta. Loviti in salariile si asa mici, dezamagiti de guvernanti, salariatii au inteles totusi ca situatia e critica si ca protestele lor nu rezolva problema. Profesorii, care trebuiau sa fie inima grevei, au inteles, se pare, ca participind la greva nu vor avea nimic de cistigat, ba dimpotriva. Nu doar ca vor pierde si putinii bani ramasi dupa taierile aplicate de Guvernul Boc, dar isi vor periclita si relatia cu elevii si parintii, care au dat semne de dezaprobare fata de perspectiva aminarii examenelor nationale. Trebuie spus, in acest context, ca activismul asociatiilor de parinti si de elevi, ca element de presiune