Daniel Sandru Cred ca, în pofida deselor momente în care i s-a anuntat "sfarsitul", în cazul conceptului de ideologie devine viabila, în epoca noastra, teza reconfigurarii sale semantice. Fiind vorba despre un termen care, în evolutia sa politica, filosofica si intelectuala, a fost îndeobste "încarcat" cu o semnificatie negativa, o abordare care implica reinventarea conceptuala a ideologiei, una care sa îi confere, asadar, un sens pozitiv, poate parea riscanta. Chiar si asa, as pleca de la ideea ca ideologia constituie, de circa doua sute de ani încoace, un element fundamental al constructiei societale, putand servi, în acelasi timp, si ca instrument al cunoasterii sociale. Din punctul meu de vedere, întelegerea acestor doua dimensiuni ale conceptului ar putea reflecta rolul pozitiv pe care îl îndeplinesc coordonatele ideologice implicate în ceea ce avem astazi, drept produs, sub numele de "societatea noastra". Nu e deloc întamplator faptul ca, din punct de vedere teoretico-politic, dar si epistemic, putem regasi o fundamentare foarte serioasa a unei atari atitudini. As aminti, în acest sens, traditia de gandire inaugurata de studiile lui Karl Mannheim, continuata cu remarcile critice care se regasesc în viziunile epistemologice ale lui Popper, Kuhn si Feyerabend si reiterata, în contemporaneitate, de preocuparile relative la relatia dintre dezbaterile epistemologice si cele de natura ideologica pe care le regasim în societatea actuala, dezbateri dezvoltate de teoreticieni precum David Bloor, Michael Freeden si Steve Fuller. Este o cale care ne poate servi spre a evidentia atat modalitatea ideologica de constructie a realitatii sociale, cat si importanta ideologiei ca instrument în contextul societatii bazate pe cunoastere. Practic, analiza relatiei dintre ideologie si societate trebuie sa ia în calcul urmatoarele aspecte: reliefarea rolului epistemic al princ