“Azi-dimineaţă, pentru o clipă, am avut o stare de bună dispoziţie, mergeam pe o alee
şi mi-am amintit de scara de la Jimmy’s, barul acela, ce bine mă mai simţeam acolo,
ce mai râdeam, ce întunecat era şi ce aer complice răspândea-n jur.
Toate mă duc aici, pe aleea pe care merg de una singură, atentă, fără voia mea, la
inima lenevoasă ce ticăie neregulat. Iată-mă pedepsită, tocmai pe mine, care nu cred în pedepse. Fraţii mei alcoolici, simpatic trib blajin al nopţilor pariziene, nu vă mai pot urma, din bar în bar, din maşină în maşină, chiar şi pe stomacul gol. Şi mi-e teamă că aşa nu merge.
***
Morrel mi-a dat să fac un test de inteligenţă, dar încă nu îndrăznesc să mă apuc de el,
pare cam lung. Dacă mi-ar spune după aceea că am o inteligenţă mediocră, tare mi-e teamă că nu l-aş crede. E un pic cam neplăcut. Dar numai un pic.
***
Cred că nu mai sunt îndrăgostită de nimeni.
– E o constatare cumplită ce merită din plin un paragraf nou. Fără să vreau, orice-aş face, gândesc sau scriu literar. –
Ştiu ce-mi rămâne de făcut; mă voi îndrăgosti de mine, mă voi îngriji, mă voi bronza,
îmi voi lucra muşchii unul câte unul, mă voi îmbrăca, îmi voi cruţa la nesfârşit nervii, îmi voi face cadouri, mă voi arunca în toate oglinzile zâmbetelor tulburate. Mă voi iubi. Poate că în 1958 un trecător va curma această lentă alunecare spre schizofrenie. Şi poate că va fi?”
***
Françoise Sagan, Toxic
Traducere din limba franceză de Mădălin Roşioru
În curs de apariţie Editura ART, Colecţia Biblioteca ideală Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
“Azi-dimineaţă, pentru o clipă, am avut o stare de bună dispoziţie, mergeam pe o alee
şi mi-am amintit de scara de la Jimmy’s, barul acela, ce bine mă mai simţeam acolo,
ce mai râdeam, ce întunecat era şi ce aer complice răspândea-n jur.