De când vă cunoasteţi cu Traian Băsescu?

L.C.: Spuneaţi că vreţi să discutăm despre economie şi ajustările necesare.

Da, dar unele întrebări pe care le voi pune au nevoie de acest context.

L.C.: Dacă aşa credeţi...Dvs ştiţi mai bine ce vreţi să întrebaţi. Îl cunosc mai bine din anul 2000 când Mugur Isărescu era premier, eu consilierul său, iar Traian Băsescu ministrul transporturilor.

Cum s-a întâmplat în toamna trecută când v-a desemnat Traian Băsescu în funcţia de premier?

L.C.: Prima discuţie am avut-o cu Traian Băsescu pe acest subiect în noiembrie 2008. Atunci am refuzat propunerea. Apoi am avut a doua întâlnire in octombrie anul trecut şi, după cum ştiţi, m-a nominalizat pentru funcţia de prim ministru.

De ce aţi refuzat să fiţi premierul marii coaliţii PSD-PDL?

L.C.: Nu am crezut că un suport politic stânga-dreapta se potrivea cu contextul economic în care se afla atunci România. Era clar că măsurile de reformare a bugetului trebuia să fie mai radicale şi ştiam clar că acest lucru nu se va putea petrece fără un suport politic adecvat. Faptul că am gândit corect se vede acum, cand social democraţii nu susţin măsurile de ajustare propuse pe partea de cheltuieli.

Ce s-a schimbat din noiembrie 2008, când aţi refuzat si octombrie 2009 când aţi acceptat să deveniţi seful guvernului?

L.C.: În octombrie 2009 aş fi acceptat si o sustinere din tot spectrul politic, fiindcă situaţia devenise foarte critică. Atunci se punea problema de a conduce eficient finanţele ţării şi de a face ajustările necesare în asa fel încât să nu ratăm banii de la FMI prin bâlbâieli în implementarea unor reforme care în mare parte fuseseră deja concepute. După unii analişti, criza politică a durat trei luni, până la incheierea alegerilor prezidenţiale, dar cred că produce efecte negative şi astăzi prin faptul că s-au amânat ajustările.

În