După Uruguay şi Italia, Franţa a primit dreptul de a organiza cea de-a treia ediţie a Cupei Mondiale - în 1938, când norii negri ai celui De-al Doilea Război Mondial se adunau deasupra Europei.

Din cauza tensiunilor politice, câteva formaţii europene, printre care şi Austria, au decis să nu ia parte la turneul final. În Franţa 1938 a strălucit din nou Italia, echipa care cucerise titlul suprem cu patru ani înainte, pe teren propriu. La fel ca în 1934, dictatorul italian Benito Mussolini a jucat un rol foarte important în cucerirea trofeului Jules Rimet.

Mai multe partide memorabile, precum cea dintre Brazilia şi Polonia, încheiată cu scorul de 6-5 pentru sud-americani după prelungiri, sau confruntarea din primul tur dintre România şi Cuba (3-3) au făcut din Mondialul francez unul foarte spectaculos. România s-a oprit în optimile de finală, unde a pierdut rejucarea cu modesta echipă a Cubei.

MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Istoria CM: Franţa 1938 După Uruguay şi Italia, Franţa a primit dreptul de a organiza cea de-a treia ediţie a Cupei Mondiale - în 1938, când norii negri ai celui De-al Doilea Război Mondial se adunau deasupra Europei.

Golgheterul turneului a fost brazilianul Leonidas, care a marcat şapte goluri, ducând Brazilia până pe locul trei în ierarhia finală. Italia a câştigat finala de la Paris, disputată pe stadionul Olympique de Colombes, cu scorul de 4-2 în faţa puternicei reprezentative a Ungariei. Colaussi şi Piola au reuşit câte o dublă pentru penisulari, care ieseau din nou învingători în Cupa Mondială.

Câteva luni mai târziu, gloanţele au amuţit fotbalul, iar o nouă ediţie a Cupei Mondiale avea să se dispute abia în 1950.

Stadioanele

Turneul final din Franţa s-a disputat în zece oraşe pe cele mai moderne arene din lume. S-au disputat meciuri pe stadioanele: Colombes (París), Pa