Intr-o lume neatenta la detalii, Andrei Rosetti e doar numele unui artist roman care a ales sa traiasca departe de haosul din Bucuresti, alaturi de ganduri, imagini, Ioana si copii.

Pentru mine, Andrei e primul “cel mai bun prieten” din viata mea. Colegul de clasa paralela din gimnaziu (el – arte plastice, eu – muzica), apoi colegul de banca din liceu. Cel care imi manca mereu “pachetelul de la mama” si nu recunostea asta. Niciodata.

Apoi, Andrei s-a transformat in colegul meu de trupa rock si, mai apoi, in prietenul indepartat, cu care m-am simtit mereu aproape. Si in inginerul care a renuntat la inginerie pentru arta. Si pentru credinta, in general. Nu doar in Dumnezeu.

Pe scurt, Andrei e prietenul meu din alta lume, o lume plina de detalii. E cel care, in timp ce eu tipam prin sedinte de buget, printe “pauer-pointuri” si “exceluri“, ma anunta prin sms ca a mai terminat de pictat o biserica, pe te-miri-unde. Sau ca are un vernisaj, la care nu ajungeam niciodata.

Drumurile noastre s-au despartit si vietile noastre sunt radical diferite. Cu toate astea, de fiecare data cand ne intalnim, e la fel: aceleasi glume, aceleasi prostii (singura diferenta majora e ca, acum, nu imi mai mananca sandwich-urile, ca n-am).

Lumea mea e formata, azi, din pixeli si bugete. Lumea lui, din culori si din detalii. Pe care va invit sa le descoperiti. Va multumesc.

Intr-o lume neatenta la detalii, Andrei Rosetti e doar numele unui artist roman care a ales sa traiasca departe de haosul din Bucuresti, alaturi de ganduri, imagini, Ioana si copii.

Pentru mine, Andrei e primul “cel mai bun prieten” din viata mea. Colegul de clasa paralela din gimnaziu (el – arte plastice, eu – muzica), apoi colegul de banca din liceu. Cel care imi manca mereu “pachetelul de la mama” si nu recunostea asta. Niciodata.

Apoi, Andrei s-a transformat in colegu